Rimore di legne tronche È luce rossa di fornu Di mandili stretti in fronte Ùn aspittate ritornu. Ogni petra neru fume
Pianu pianu s´hè staccata Per fà piazza à un altru lume Nant´à a teghja addisperata. Eiu chì mi sò scaldatu Qualchi volta à la so fiara Mi pare tantu peccatu Chì a rivecu ancu più chjara.
Chì fà, chì ci si pò fà ? Chì fà, chì ci si pò fà ?
Ancu e nostre merie antiche Una à una si ne vanu Per d´altre case più riche È di noi assai luntanu. Ci spicchemu di l´antichi I caccemu di paese Nant´à a grata ùn ci hè più fichi
Si campa à l´usu francese. Eiu chì mi sò campatu Cù un pezzu di pane intintu Mi pare tantu peccatu Chì mi sentu u core strintu.
Chì fà, chì ci si pò fà ? Chì fà, chì ci si pò fà ?
Inde tutta la cunfine Eri suminata à granu Oghje sò e cardelline Chì càntanu lu veranu. À u sole nantu à l´aghja U tribbiu pare fermatu È d´ùn esse à meza paglia Si sente cume spugliatu. Eiu chì mi sò svegliatu
Stamane cume un acellu, Sè aghju troppu sunniatu Perdunerete un zitellu.