Un tempu era cutrure a neve si calava u focu accatizzatu u paese trimava un tempu era fiumare una sana stagione eranu pure è chjare l´acque di u Cimone un tempu si siccava, aviamu lu fretu
a notte trizinavaquassù pè l´Aceretu qual´hè chì l´hà feritu, chì l´hà fattu issa guerra qual´hè chì l´hà traitu, nantu à la nostra terra pè tutte isse muntagne ùn sì sente chè dì « avà ne simu orfagnedi u to mantellu quì » pè tutte isse muntagne ùn sì sente chè dì « avà nesimu orfagneo quantumanchi quì » un tempu era biancu oghje hà grisgie l´ore forseà pena stancu l´inguernu conta l´ore un tempu era biancu oghje hà grisgie l´ore forseà penastancu l´inguernu s´hà da more l´inguernu si ne more l´inguernu si ne mor chì l´hà fattu issa guerra qual´hè chì a pò dì cumu farà veranudumane pè fiurì
di e quatru stagioniuna hà da smarrì fratelli di e stelle sò trè à pienghje quì l´inguernu si ne more l´ inguernu si ne more pè ch´ellu volti un ghjornu, pè ch´ellu torniqui a ci mettimu à fà a nostra parte sì pè ch´ellu volti un ghjornu pè ch´ellu torniquì a ci pudemu fà , l´inguernu ùn pò smarri